Primarul Falca fuge de problema reala la stadion: 6 ani fara arena, nu 6 luni de intarzieri!

Declaraţiile la adresa arădenilor și stadionului Neuman făcute de primarul actual Gheorghe Falcă, în cadrul unei emisiuni televizate, se află la marginea normalului. În primul rând, domnul Falcă trebuie să ştie că problema nu sunt cele 6 luni cerute acum în plus de constructor, ci cei 6 ani pe care riscă să-i atingă Aradul fără stadionul Francisc Neuman funcţional!

După ce suporterii UTA, alături de arădeni săturați de incapacitatea administrației locale de a funcționa în parametri normali, de la salubrizare la serviciu de termoficare și nu numai, s-au mobilizat într-o acțiune creativă de protest, primarul municipiului i-a comparat pe aceștia cu leproși, demonstrând că nu a învățat deloc să dialogheze în cei aproape 14 ani de când a ocupat această funcție publică.

Eu îi felicit pe suporteri că au fost înțelegători atâta vreme. La cât de incorect și arogant s-a purtat Falcă cu arădenii iubitori de sport și nu numai, ar fi trebuit să își prezinte demisia de onoare de zeci de ori. Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Și cu toate că acțiunea de protest a fost exemplară și pașnică, primarul a găsit tupeul să îi jignească și să manipuleze solicitările lor legitime.

Degeaba se face acest primar că nu înţelege, suporterii sunt nemulţumiţi din cauza multelor tărăgănări care au dus situaţia bazelor sportive din Arad în cel mai prost stadiu din istorie, cu UTA nevoită să joace un an şi jumătate în afara oraşului! Dar cum să înţeleagă asta cineva care a distrus sistematic bazele sportive iar mai nou prin declaraţiile lui a stârnit numai reacţii dezaprobatoare sau de ilaritate. Din păcate, riscăm ca instituția primarului să nu mai poată fi luat în serios, nu doar prin tribunale din cauza contractului neonorat la terenul din Subcetate, ci și în opinia publică deoarece tot ce spune nu se potrivește cu realitatea.

Voi demonta minciunile și elucubrațiile primarului. Realitatea, nu ceea ce spune primarul sau scriu instrumentele sale de partid, este următoarea: proiectele de mare anvergură cu care se laudă în fiecare pamflet electoral sunt lucruri normale și – foarte important – chestiuni pe care arădenii nu le-au cerut.

  • Pasarela către un ștrand împânzit de garduri și prețuri ridicate a fost un moft al primarului;
  • Reabilitarea cinematografelor era o responsabilitate legală a Primăriilor, nu un gest de binefăcător cultural;
  • Pietonala Mețianu a fost folosită drept pușculiță pentru companiile prietene cu primarul cu mobilier cumpărat la suprapreț – caz dezbătut pe larg în presa națională, iar acum locuitorii și comercianții deplâng proasta lucrare la fiecare ploaie;
  • Amenajarea din jurul Lacului de la Podgoria a fost, la fel, prilej pentru a risipi bani pe marmură și coșuri de gunoi extrem de scumpe, în timp ce lacul – cel mai important element și solicitare a arădenilor – este lăsat periodic în mizerie;

Nu în cele din urmă, stadionul Francisc Neuman a pornit de la o simplă extindere a peluzelor, nepunându-se în vedere demolarea lui la început. Atunci toți suporterii am susținut o variantă de stadion nou undeva în marginea orașului, pentru a nu încurca traficul și cum am văzut mai târziu a nu fi constrânși tehnic de amplasamentul actual al străzilor și împrejurimilor.

Primarul Falcă a fost parșiv și de la extindere i-a pus pe toți în fața faptului împlinit: demolarea tribunelor și a gazonului pentru a face față unei noi construcții! Acum, să vină și să spună că el vrea să intre în istoria orașului drept primarul care a construit stadionul?! Așa ceva numai un om care dezinformează constant, zi de zi, poate să gândească.

Sunt deschis sa gasim sprijin pentru UTA pe termen lung

Pe 10 ianuarie 1998, preluam conducerea clubului UTA. Am reuşit în scurt timp, alături de persoane profesioniste și de bună calitate umană, să redresăm clubul care se îndrepta vertiginos spre faliment şi Divizia C. La 20 de ani de la acea dată, constatând problemele care subzistă în viaţa clubului, sunt deschis să găsim sprijin pentru UTA pe termen lung.

Îmi amintesc cu drag de acea vreme, când nici cei mai pasionali suporteri nu bănuiam că în scurt timp o să reușim să aducem clubul de la retrogradare la uşile primei ligi şi să creem o emulaţie extraordinară printre arădeni, cum poate numai cu ocazia marilor succese ale UTA-ei şi poate la Revoluţie am mai putut vedea. Am provocat deplasarea a peste 10 mii de arădeni la Alba Iulia pentru a asista a partida de baraj, iar în cele din urmă am reuşit cu foarte mari eforturi să promovăm pe teren în prima Ligă, în anul 2002, după un campionat în care am avut ca adversari echipe mult mai puternice financiar şi mai bine ancorate în politicile federale de la vremea respectivă. Am trecut prin foarte multe situaţii grele, am dedicat clubului aproape tot timpul meu. De aceea știu cât de greu este să construieşti un club pe baze puternice, şi cât de uşor se poate pierde toată munca asiduă. Ţinând cont de această experienţă pe care o am la conducerea clubului UTA, doresc să ajut şi acum, anunţându-mi disponibilitatea de a promova în Consiliul Local orice formă legală de sprijin prin care clubul simbol al oraşului nostru să poată avea siguranţa zilei de mâine şi a faptului că îşi păstrează acest statut.

Sunt situații în țară în care se dau mai ușor bani de la adminsitrația publică pentru sport, recunoscându-se importanța acestor echipe în viața unei comunități. Din păcate, acum în Arad se aplică o formă care nu se pliază prea bine pe nevoile unui club profesionist, având multe limitări. Ţinând cont şi de faptul că, încă o dată din păcate, sprijinul privat pentru sport în Arad este la un nivel foarte scăzut, devine logică şi necesară susţinerea comunităţii locale pentru principalele branduri ale oraşului, acolo unde UTA „joacă” pentru locul fruntaş. Mi-ar plăcea să găsim cu toții o formă de sprijin care să includă siguranță și sustenabilitate pe termen lung. Sunt deschis unei discuții cu cei implicați pentru ca UTA să se concentreze pe performanța în teren. Este vital ca odată cu modernizarea, iarăşi din păcate – mult prea înceată – a infrastructurii sportive să găsim şi formule pentru a asigura funcţionarea clubului la un nivel mai înalt.

Fotbalul nu este o ştiinţă exactă, de aceea trebuie să avem cât mai multe elemente în stare optimă, de la finanţare la infrastructură, astfel încât clubul să se dezvolte sustenabil, să se menţină la un nivel ridicat care să ne dea speranţe că vom reveni curând la gloria de altă dată. Îmi reafirm public sprijinul şi voi iniţia discuţii cu părţile amintite pentru a-mi prezenta şi în mod direct intenţiile.